Aşa cum spuneam şi ieri , am promis cuiva bomboane dar s-a ales cu clătite .
Vă întrebaţi ce a făcut să merite clătitele mele ??? ei bine s-a gândit la mine şi la viitorul meu brad. O altă mamă bună rău mi-a trimis o grămadă de decoraţiuni de Crăciun , pe toate gusturile: globuri , beteală, instalaţii, îngeraşi, clopoţei şi asta doar pentru că este prietena mea.
” You got to have friends to make your life last longer.”
Acesta este modul nostru de a spune « mulţumesc» din inimă, nu doar prin cuvinte …
Ieri am făcut gemul de fructe de pădure ca să fie proaspăt… am cumpărat nişte mere din acelea dulci şi am făcut rost de nuci în coajă.
Pentru clătite am folosit:
2 ouă
1 1/2 cană lapte
2 linguri apă minerală
1 cană făină
1 lingură ulei de struguri
1 vârf cuţit sare
1 linguriţă zahăr ( că doar am făcut clătite dulci)
1 cub de unt (pt. uns tigaia)
Punem întâi ouale într-un vas şi le batem bine cu ajutorul unui tel. Adaugăm apoi încet laptele şi apa, bătând cu telul în continuare. Adăugăm apoi uleiul, sarea şi zahărul şi amestecăm bine de tot. La final adăugăm toată făina odată şi amestecăm rapid cu telul, până e încorporată perfect şi fără cocoloaşe.
Încingem pe foc( mic spre mediu ) o tigaie teflonată. Mânjim uşor tigaia cu unt , după care ştergem excesul cu un şervet de hârtie. Ridicăm tigaia de pe foc şi cu ajutorul polonicului facem prima clătită. Turnăm aluat în tigaie (eu pun cam un polonic, dar depinde de tigaia folosită şi de dimensiunea polonicului , aşa că vă orientaţi) şi învârtim tigaia astfel încât aluatul să acopere toată suprafaţa.
Când marginile încep să se desprindă, verificaţi cum arată pe partea pe care se coace. Când este coaptă apar nişte puncte rumene şi atunci o întoarceţi.
Uite aşa:
A doua parte nu trebuie să se rumenească, deci o lăsaţi foarte puţin.
Gata !!!
Referitor la poza de mai sus – încercaţi să vă imaginaţi prin ce am trecut că să fac aceste poze : cu o mână pe tigaie şi una pe aparatul foto… m-am distrat de numa’… nu fiţi răi… doar vreo 2 clătite au aterizat pe jos…
şi le-a mâncat câinele aşa că nu s-a înregistrat nici o pierdere .
În casă la noi clătitele se servesc imediat, deci trebuie să le umplu cât sunt fierbinţi .
Dacă faceţi mai multe , asezaţi-le una peste alta pe măsură ce le faceţi şi acoperiţi-le cu folie de plastic. In felul acesta se pot păstra şi în frigider ( dacă ajung până la frigider însemnă că aţi făcut mult prea multe).
Nu vă lăsaţi descurajaţi dacă primele 2 clătite se rup sau sunt prea uleioase ( din cauza untului poate prea mult din tigaie) sau poate necoapte îndeajuns. Nici nu vă speriaţi dacă vi se par prea tari, doar aşezaţi-le pe o farfurie caldă şi acoperiţi-le cu folie şi veţi vedea că se „relaxează” şi se înmoaie.
Cu siguranţă aceste „evenimente” vor avea loc doar la prima dvs. încercare de a face clătite.
Ce urmeaza mai departe este pură imaginaţie.
Se întinde frumuşel gemul , se aşează felii de măr şi bucăţele de nuci…aş fi vrut să am mai multe poze dar aveam mâinile pline de gem…
Şi ultimă poză înainte ca desertul meu să fie devorat ( în adevăratul sens al cuvântului).
Să aveţi o poftă mare !!!
Ştiu că sunteţi curioşi de cadoul meu.
Ia uitaţi aici ( o singură fotografie am reuşit să fac cutiei înainte de a fi vandalizată de copii).
Mulţumesc pentru vizită !!!!
Finally am gasit o reteta de clatite care sa imi iasa si mie! Multumesc mult! :*