au mai trecut încă doi ani ... » Bucătăria familiei mele
au mai trecut încă doi ani …

au mai trecut încă doi ani …

14 Comments

[:en]

 
 
Când am rămas însărcinată cu Șerban m-a cuprins puțin panica … mi-l doream atât de mult dar oare cum va fi ??? oare voi putea să-l iubesc la fel de mult ca pe Rareș … oare voi putea să-mi împart dragostea între ei fără ca nici unul să se simtă neiubit ??? oare voi fi o mamă bună pentru doi copii ??  dar pentru doi băieți ???
Din momentul în care au apărut cele două liniuțe, o mulțime de întrebări s-au născut în mintea mea. Și apoi a venit pe lume … și a făcut primii pași și uite că azi vorbește și are păreri … dar pentru mine parcă totul s-a întâmplat doar ieri …
De ce trec anii ăștia atât de repede și unde se duc ??? 
 
Șerban are deja 2 ani… Rareș va împlini 5 … 
 
 
Sunt băieții mei … mă uit la ei complet uluită și mă gândesc cu disperare că a mai trecut un an … nu mai sunt bebeluși … sunt tot mai mari și mai independenți… și azi mâine nu vor mai avea nevoie de mine.
Nu vreau să sune ca un slogan prost de la un parc de distracții dar credeți-mă când vă spun: ei cresc atât de repede… Este posibil să zâmbiți acum și să nu înțelegeți, dar îmi veți da dreptate pentru vreo câțiva ani . 
 
 
 
Nu știu cum e să fi mamă de fată … eu am doi băieți și recunosc că mă apucă disperarea și  plânsul de fiecare dată când mă gândesc că va veni ziua când vor pleca de lângă mine și își vor lua zborul, din cuibul pe care cu atâta dragoste l-am creat pentru ei.
Vor avea copiii lor și nevestele lor ( pe care promit să le iubesc ca pe copiii mei – altfel s-ar putea să am probleme ), iar eu voi deveni soacră… Am urât dintotdeauna acest cuvânt … Îmi spun în mintea mea că nu voi fi o soacră din aia de care se plânge toată lumea, obositoare și cicălitoare, dar asta nu înseamnă că nu voi aștepta măcar un telefon din când în când ca să mi se dea voie să mă implic în viața lor…. Nu sunt o mamă posesivă ( oare ?? ) și chiar dacă eu am hotărât deja destinul lor, voi încerca să nu fiu absurdă dacă ei își doresc altceva de la viața lor.
 
 
 
Am să încerc să fiu lângă ei întotdeauna, așa în umbră, iar atunci când vor pleca de acasă nu le voi sta în cale ci le voi lua biletul … Copiii lor – nepoții mei – îmi promit să fiu cea mai cea bunică și să le spun povești și să le fac brioșe și să-i răsfăț… Așa cum v-am spus și anul trecut am cei mai buni copii pe care o mamă îi poate avea și pentru că duminică l-am sărbătorit pe Șerban, acum mă laud cu el.
 
 
Ca Șerban nu e nimeni… Singur și-a găsit nume: îl cheamă MA. Nu pot să vă spun de unde până unde această poreclă… Indiferent ce îl întrebi vorbește despre el la persoana 3-a, este foarte haios. Dacă nu știe răspunsul la vreo întrebare sau dacă face vreo prostioară îți spune scurt :” MA bun ” și afișează un zâmbet larg … Și cu asta ne închide gura.  Nu cred că poți spune despre un copilaș de 2 ani că e deștept, dar al meu este… Adică să avem pardon, dar ar trebui să vedeți cum își pornește singur tableta și-și alege jocurile. Nu aruncați cu pietre,  vorbesc de jocuri educative.  Și este bun, tare bun … Tot timpul vine și mă strânge în brațe și la fel face și cu Rareș. Este doar o fază, știu asta, dar e atât de bine. Mi-a fost frică că nu se vor înțelege dar simt că vor fi cei mai buni prieteni. Șerban e moale și încă miroase a lapte și aș putea să-l țin în brațe tot timpul… dar timpul trece atât de repede !!!
 
 
Nu faceți copii pentru paharul cu apă de la bătrânețe, și nici pentru a vă salva căsnicia sau alte cauze din astea „nobile”. Copiii nu-i faceți pentru că așa trebuie sau pentru că toată lumea face și nici pentru că vă ticăie ceasul și trebuie perpetuată specia …  Copii cresc cu dragoste.  Sunt mamă de băieți și îmi iubesc copiii mai mult decât viața … eu știu pentru ce trăiesc… ei sunt împlinirea mea…
Fiți alături de ei și bucurați-vă împreună de anii copilăriei copiilor voștri…
 
 
 

[:][:ro]

Când am rămas însărcinată cu Șerban m-a cuprins puțin panica … mi-l doream atât de mult dar oare cum va fi ??? oare voi putea să-l iubesc la fel de mult ca pe Rareș … oare voi putea să-mi împart dragostea între ei fără ca nici unul să se simtă neiubit ??? oare voi fi o mamă bună pentru doi copii ??  dar pentru doi băieți ???

Din momentul în care au apărut cele două liniuțe, o mulțime de întrebări s-au născut în mintea mea. Și apoi a venit pe lume … și a făcut primii pași și uite că azi vorbește și are păreri … dar pentru mine parcă totul s-a întâmplat doar ieri …
De ce trec anii ăștia atât de repede și unde se duc ??? 
 
Șerban are deja 2 ani… Rareș va împlini 5 … 
 
 
Sunt băieții mei … mă uit la ei complet uluită și mă gândesc cu disperare că a mai trecut un an … nu mai sunt bebeluși … sunt tot mai mari și mai independenți… și azi mâine nu vor mai avea nevoie de mine.
Nu vreau să sune ca un slogan prost de la un parc de distracții dar credeți-mă când vă spun: ei cresc atât de repede… Este posibil să zâmbiți acum și să nu înțelegeți , dar îmi veți da dreptate pentru vreo câțiva ani . 
 
 Nu știu cum e să fi mamă de fată … eu am doi băieți și recunosc că mă apucă disperarea și  plânsul de fiecare dată când mă gândesc că va veni ziua când vor pleca de lângă mine și își vor lua zborul, din cuibul pe care cu atâta dragoste l-am creat pentru ei.
Vor avea copiii lor și nevestele lor ( pe care promit să le iubesc ca pe copiii mei – altfel s-ar putea să am probleme ), iar eu voi deveni soacră… Am urât dintotdeauna acest cuvânt … Îmi spun în mintea mea că nu voi fi o soacră din aia de care se plânge toată lumea, obositoare și cicălitoare, dar asta nu înseamnă că nu voi aștepta măcar un telefon din când în când ca să mi se dea voie să mă implic în viața lor…. Nu sunt o mamă posesivă ( oare ?? ) și chiar dacă eu am hotărât deja destinul lor, voi încerca să nu fiu absurdă dacă ei își doresc altceva de la viața lor.

 
Am să încerc să fiu lângă ei întotdeauna, așa în umbră, iar atunci când vor pleca de acasă nu le voi sta în cale ci le voi lua biletul … Copiii lor – nepoții mei – îmi promit să fiu cea mai cea bunică și să le spun povești și să le fac brioșe și să-i răsfăț…Așa cum v-am spus și anul trecut am cei mai buni copii pe care o mamă îi poate avea și pentru că duminică l-am sărbătorit pe Șerban, acum mă laud cu el.

Ca Șerban nu e nimeni… Singur și-a găsit nume: îl cheamă MA. Nu pot să vă spun de unde până unde această poreclă… Indiferent ce îl întrebi vorbește despre el la persoana 3-a, este foarte haios. Dacă nu știe răspunsul la vreo întrebare sau dacă face vreo prostioară îți spune scurt :” MA bun ” și afișează un zâmbet larg … Și cu asta ne închide gura.  Nu cred că poți spune despre un copilaș de 2 ani că e deștept, dar al meu este… Adică să avem pardon, dar ar trebui să vedeți cum își pornește singur tableta și-și alege jocurile. Nu aruncați cu pietre,  vorbesc de jocuri educative.  Și este bun, tare bun … Tot timpul vine și mă strânge în brațe și la fel face și cu Rareș. Este doar o fază, știu asta, dar e atât de bine. Mi-a fost frică că nu se vor înțelege dar simt că vor fi cei mai buni prieteni. Șerban e moale și încă miroase a lapte și aș putea să-l țin în brațe tot timpul… dar timpul trece atât de repede !!!

Nu faceți copii pentru paharul cu apă de la bătrânețe, și nici pentru a vă salva căsnicia sau alte cauze din astea „nobile”. Copiii nu-i faceți pentru că așa trebuie sau pentru că toată lumea face și nici pentru că vă ticăie ceasul și trebuie perpetuată specia …  Copii cresc cu dragoste.  Sunt mamă de băieți și îmi iubesc copiii mai mult decât viața … eu știu pentru ce trăiesc… ei sunt împlinirea mea…

Fiți alături de ei și bucurați-vă împreună de anii copilăriei copiilor voștri…
 
 

[:]


Related Posts

dupa 2 ani de blog ❣❣❣

dupa 2 ani de blog ❣❣❣

[:en] Au trecut doi ani de când am început acest blog…. doi ani de când am făcut prima fotografie unei plăcinte. Îl privesc cum creşte de la o zi la alta și sunt foarte mândră de el ! Și uite așa am trecut de la […]

Mic dejun la munte : Ouă românești sau ouă poșate

Mic dejun la munte : Ouă românești sau ouă poșate

      Că este septembrie știți și voi … dar ceea ce nu știți este că grădina noastră a intrat în pregătirea de iarnă. Am avut un weekend plin, chiar și vremea a fost de partea nostră. Joaca mea de-a grădinăritul s-a transformat dintr-un […]



14 thoughts on “au mai trecut încă doi ani …”

  • Alex cand ti-am citit postarea mi s-a facut pielea de gaina.
    Am si io doi baieti si crede-ma ca ma regasesc in fiecare cuvant spus de tine.Ai mare dreptate…copiii se cresc cu dragoste.
    Mie mi-e tare frica sa ma gandesc asa de departe pana in momentul cand voi deveni soacra,mi-as dori sa-i stiu tot asa mititei si dragalasi…Doamne ce frumos e!!!Dar asta e…timpul nu ne iarta:-((
    Multa sanatate si intelepciune sa le dea Dumnezeu!
    Sunt foarte frumosi amandoi ,cel mic cu ochii ca cerul este o scumpete,si tu…tu esti tare tanara si frumoasa.Te-am mai vazut doar in pozele de la Corbeanca impreuna cu adoratii tai….imi spuneam si atunci cat de minunati sunteti:-))
    Fericiti sa fiti toata viata !!!

    • Angelica stiu ca ma repet cand iti spun ca „esti BFF-ul meu virtual”…comentariile tale imi fac ziua mai buna( de retete nu mai vorbesc)… Iti multumesc din suflet…

  • nu stiu daca ma vei crede, insa n-am mai plans atat de cu pofta de acum 5 luni, adica de cand mi s-a nascut baietelul. postul tau mi-a trezit un amalgam de emotii, insa cred ca motivul principal pentru care a saltat camasa pe mine este ca am simtit ca maine-poimaine nu ii voi mai da tzitzi, maine-poimaine va pleca la gradi, maine-poimaine nu va mai vrea sa-l tin in brate cat vreau eu. (acum iar am inceput sa plang) :))
    abia astept sa creasca si sa facem o groaza de lucruri impreuna, insa gandul ca nu va mai fi bebelusul meu (si sunt decisa ca va ramane primul si ultimul) ma sfasie. insa nu-mi ramane decat sa profit la maxim de timpul ramas si sa-l sufoc cat vreau eu cu dragostea mea. 😀
    multumesc pentru emotiile pe care mi le-ai transmis. 😀 silvia

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.