Sunt anumite invitații pe care nu le poți refuza. Nu spun că este frumos să le refuzi pe unele ci doar că uneori ai inima mică atunci când te duci într-un loc străin.

Ei bine nu a fost să fie așa și la invitația venită din partea Selgros Romania am ajuns la Criț.

Ce e aia Criț și cu ce se mănâncă vă întrebați?

Criț este un sat mic de sași, aflat pe partea dreapta a șoselei naționale între Sighișoara și Brașov. De la șosea nu se văd multe, doar turla bisericii, dar imediat ce părăsești șoseaua intri parcă într-un tărâm de poveste. Casele au alte forme decât cele pe care le știam eu, ulițele satului sunt largi și totul este îmbrăcat în verdeață. Da este luna iunie și așa e normal veți spune. Dar sunt convinsă că și iarna acest sat este învăluit de mister. Numele satului se traduce în limba de origine drept Deutsch-Kreuz adică „Crucea germană”. Un nume puternic pentru un sat mic.

Acest sat săsesc face parte din regiunea denumită „Țara Ovăzului” sau Haferland, întrucât localnicii obișnuiau să cultive cu precădere ovăzul.

„De-a lungul anilor, satele săsești au căpătat un farmec aparte, iar peisajul rural evocă amintiri din cele mai vechi timpuri. Astfel că, atunci când ajungi în Criț, Viscri, Meșendorf, Cloașterf, Roadeș, Saschiz sau Fișer, pare că te întorci în timp, în vremea vecinătăților. Vei găsi aici case solide, ce arată ca niște cetăți în miniatură, cu camere austere, dar în care mobila din lemn masiv, pictată manual cu motive tradiționale și în culori vesele, stă la loc de cinste. Călătoria ta în ținutul sașilor nu poate să nu includă și celebrele biserici fortificate, în care te poți reculege sau te poți bucura de concerte de orgă.” ( sursa )

Despre satele săsești și despre viața oamenilor de aici s-au scris cărți, există povești spuse de locuitorii lor. 

„Cum a început totul ? 

În vara anului 2012, Michael Schmidt, președintele Automobile Bavaria și al Fundației Michael Schmidt, și Peter Maffay, fondatorul Fundației Tabaluga, au inițiat proiectul “Săptămâna Haferland″, un festival menit să promoveze cultura și tradițiile săsești. Intenția lor este însă de a promova atât cultura săsească, cât și turismul în zona cuprinsă între Rupea și Sighișoara, denumită “Țara Ovăzului” sau Haferland.

Dacă la prima ediție, festivalul a reunit câteva sute de participanți, majoritatea sași întorși pe meleagurile natale pe perioada verii, în următorul an numărul turiștilor a ajuns la aproximativ 1000, ajungând la peste 5500 de participanți în cadrul edițiilor care au urmat, sași, dar și membri ai comunităților locale, precum și turiști români și străini atrași de frumusețea peisajelor și de poveștile legate de tradițiile și obiceiurile acestor locuri. Festivalul “Săptămâna Haferland” își propune să atragă deopotrivă sașii întorși acasă și turiștii care vor să descopere o zonă de poveste, acesta fiind cel mai mare eveniment dedicat promovării culturii săsești din Transilvania.

Primele cinci ediții ale festivalului Săptămâna Haferland au strâns peste 15.000 participanți și s-au bucurat de prezența a zeci de personalități ale vieții culturale și sociale din România și din Germania.

Mai mult, de la an la an, numărul activităților cuprinse în programul festivalului a crescut, iar acestea au devenit din ce în ce mai diversificate: de la slujbe în bisericile fortificate, la proiecții de filme și până la baluri tradiționale săsești și expoziții de fotografie.

Cea de-a  șasea ediție a Săptămânii Haferland va avea loc în perioada 2-6 august 2018 și va include localitățile: Archita, Roadeș, Saschiz, Rupea, Criț, Bunești, Meșendorf, Cloașterf,  Viscri. ” (sursa )

Și acum să vă povestesc în cuvinte dar și prin imagini, despre cele două zile petrecute în mijlocul sașilor.

Am făcut dreapta de pe șoseaua principală, câteva ulițe și am ajuns la Biserica evanghelică fortificată din Criț. Am ajuns la timp pentru ceea ce avea să fie un minunat concert susținut de Cristiano de Sousa – Fado at Church – Misterele Lisabonei poposesc în satele săsești. Un concert extraodinar care bineînțeles ne-a facut foame, că doar suntem bloggeri culinari și cu asta ne ocupăm.

Așadar a urmat brunch-ul. 

Fotografiile spun totul.

Cazarea de asemenea minunată.

Casa Kraus are cele mai bune condiții pentru o relaxare completă – ca la sași acasă.

A doua zi am avut alături de noi și câteva personaje de poveste: doamna Hermine Antoni din Meșendorf, fostă învățătoare. Dânsa locuiește în Germania dar revine cu drag acasa pe timpul verii. Ne-a povestit despre istoria familiei ei, a satului și a întregii zone, cu obiceiurile și datinile cu care dumneaei a crescut. 

Am aflat de la bucătăreasa casei Kraus rețeta originală de lichiu,

am privit cum crește aluatul, cum se adaugă umplutura și am văzut cu ochii mei cum acest preparat tradițional săsesc poate bucura lumea.

4 umpluturi la lichiu care mai de care mai bună: dulce, sărată sau cu fructe.

Nu pot să vă descriu în cuvinte cum este lichiul. Și acum când vă povestesc efectiv îmi plouă în gură.

După lichiu ne-am făcut siesta în Biserica evanghelică fortificată unde Dietmar Depner a fost alături de noi și ne-a povestit cum și de unde a apărut acestă biserică.

După ce am mâncat și ultimele bucățele de lichiu am plecat spre Bunești. Acolo am fost așteptați de Ela și Helmut Wagner, familia de sași care se ocupă de biserica evanghlică din sat. Doamna Ela ne-a servit cu bunătăți tradiționale iar domnul Wagner ne-a spus istoria bisericii și cum a fost ea readusă la viață. Era tare entuziasmat deorece aștepta vești de la restauratorul orgii din biserică. Helmut este cel mai bun tâmplar din zonă, unul dintre singurii care mai folosește tehnici tradiționale săsești.

Si ca să punem punct călătoriei noastre ne-am lăsat prinși într-un atelier de pictură pe lemn.

Nu vreau să vă dau prea multe detalii, ci vreau să vă stârnesc curiozitatea de a citi măcar despre aceste locuri. Sunt niște locuri minunate, cu oameni minunați iar săptămâna Haferland este atât de aproape. Haideți să ne întâlnim acolo între 2-6 August și veți vedea că am avut dreptate.

Programul festivalului îl găsiți aici:  http://www.haferland.ro/program/

Eu vreau să le mulțumesc lui Tony de la Selgros, Oliviei de la Fundația Michael Schmidt, Rompetrol și Automobile Bavaria Group, pentru tot ce ne-au oferit. Și când spun ne-au mă refer la cea mai deliciosă gașcă (vorba Laurei) : Laura Laurențiu, Oana Igrețiu, Corina Ureche, Carmen Paraschivescu, Dana Burlacu Visternicu, Cristina Toth, Iuliana Sbîrnea, Victoria Moraru și bineînțeles Cosmin Dragomir.