• Română
  • English

Clătite cu urdă și mărar

Clătitele nu sunt ceva inventat de români, adică nu sunt ceea ce am numi, generic, un „preparat autohton”. Pentru mine înseamnă tradiție, înseamnă casa străbunicilor, înseamnă copilărie. Vacanțele de vară mi le-am petrecut la Făgăraș, în casa străbunicii mele și singurul desert de care îmi aduc aminte sunt clătitele. Clătitele alea făcute pe soba tradițională de fontă cu lemne, aia pe care stătea ticlăzăul într-un colț și avea și o gaură/adâncitură plină cu apă fierbinte. Și îmi aduc aminte cum scotea străbunica cercurile de la plită că să încălzescă tigaia. Ce vremuri!

Probabil că nu există casă în România în care să nu se facă un fel sau altul de clătite. Rețeta este una extrem de simplă – asta deși am cunoscut oameni care nu știu, pur și simplu, să le prepare. De exemplu, am o prietenă care atunci când a mâncat clătite făcute de mine a spus : eu nu înțeleg cum faci tu clătitele, pentru că ale mele se întăresc și se fac că o scoarță.

Ei bine, există o grămadă de variante de rețete de clătite și o grămadă de umpluturi, dulci sau sărate, variațiuni pe aceeași temă. Copiilor mei le plac clătitele cu gem (gem la care eu mă chinui atunci când apar fructele de pădure deoarece trebuie trecut prin sită, asta că să nu aibă sâmburei) sau clătitele cu zahăr. Nu mă întrebați de ce – astea-s gusturile lor. Tatălui meu îi plac cu spanac și brânză de vaci sau cu urdă și mărar, iar mamei îi plac firimiturile împăratului ( clătită ruptă în bucăți amestecată cu gem și alune de pădure mărunțite). Și lista mea ar putea continua, pentru că fiecare membru al familiei manâncă clătitele în felul lui .

  “Dacă spun clătite, sunt convinsă că miile de papile gustative ale distinşilor cititori s-au trezit și pofta dă năvală, fiindcă nu cred că sunt mulţi oameni pe planetă să nu fi gustat măcar o dată celebra prăjitură.

Clătita ne-a fost lăsată moştenire de greci şi dacă ar fi să traducem denumirea originală, i-am spune „tigăită”, pentru că şi atenienii îi spuneau „tagenites”, „teganites” sau „tagenias”, toate variantele fiind derivate ale cuvântului „tegano” care desemna tigaia de prăjit.

În lucrarea sa Deipnosophistaí, cronicarul Athenaeus*) povesteşte cum era preparat acest desert: „plakousul” (compoziţia formată din 500 gr. de făină, 60 ml de vin alb, 60 ml de lapte acru, o jumătate de linguriţă de sare) era prăjit într-o cantitate mică de ulei de măsline. După ce compoziţia începea să facă băşici şi era rumenită pe ambele feţe, se servea caldă, dimineaţa. Se asezona neapărat cu miere şi seminţe de susan, uneori şi cu brânză.

Hei, doamnelor şi domnilor, clătita şi-a luat zborul din Agora (permiteţi-mi această figură de stil!) spre lume, fiind adoptată fără rezerve, chiar dacă uneori şi-au schimbat ba compoziţia, ba aspectul. În America, amestecul pentru clătite conţine şi praf de copt şi are o formă mai pufoasă şi mai groasă. În Asia grosimea diferă de la o zonă la alta, dar e umplută cam peste tot cu ingrediente sărate (brânză, carne, legume). În Africa, clătitele sunt suport pentru diferitele sosuri şi humusuri, iar popoarele germanice le consumă deopotrivă ca desert şi ca blat moale peste care se pun diverse toppinguri sărate, în timp ce europenii de gintă latină păstrează destinaţia, reţeta şi aspectul clătitelor realizate de greci în Antichitate. În Franţa, savuroasa clătită se numeşte „crêpe” şi are umpluturi diverse. Se spune că a ajuns în România din Franţa sub denumirea de „plăcintă”, trecând apoi în Ungaria pentru a se transforma în „palacsinta”, înainte de a ajunge ca „palatschinke” în Austria de astăzi.

Una dintre cele mai neobişnuite reţete de clătite a apărut în timpul Imperiului Austro-Ungar şi poartă o denumire care te duce cu gândul la conducătorii acelor vremuri: „kaiserschmarrn”. „Firimiturile împăratului” preparate pentru prima dată pentru Franz Joseph I (1830–1916), constă în fâşii rupte din clătite (făcute din făină, ouă, lapte), caramelizate, amestecate cu gem şi alune de pădure mărunţite. Soţia împăratului, Elisabeta a Bavariei, frumoasa Sisi, fiind preocupată de silueta sa, dăduse ordin bucătarilor să-i facă doar deserturi uşoare, care să nu îngraşe. La vederea „bombei calorice”, împărăteasa a refuzat să mănânce clătitele astfel pregătite. Exasperat, soţul ar fi exclamat înainte de a mânca deopotrivă porţia sa şi a consoartei: „Ia să văd ce firimituri (schmarrn) a gătit bucătarul!”

Am să mă întorc în Franţa, în micul oraş medieval Dinan din Bretania, unde este şi un muzeu dedicat clătitei, iar felul tradiţional este „la galette”, o clătită cu diferite ingrediente. Dar să revenim în România la o manifestare tradițională pentru județul Arad și pentru întreaga zonă a Munților Codru Moma. Este vorba de „Festivalul clătitelor”, „Parada clătitelor”, ceea ce demonstreză că oamenii sunt seduşi de acest delicios desert.”  (sursa acestor informatii)

Ingrediente

  •  120 ml. apă
  •  120 ml. lapte
  •  120 gr. făină
  •  2 ouă
  •  2 lingurițe zahăr
  •  1 praf de sare
  •  ½ linguriță extract de vanilie
  •  unt pentru tigaie
  •  zahăr pudră pentru ornat

 Umplutura:  

  •  175 gr. urdă
  •  1 gălbenuș 
  •  1 lingură zahăr
  •  ½ linguriță extract de vanilie
  •  mărar verde tocat
  •  1 lingură smântâna doar dacă urdă folosită este prea uscată

 Clătitele: 

Pentru a face aluatul de clătite, într-un robot de bucătărie echipat se combină apă, lapte, făină, zahăr și vanilie. Se sparg ouăle. Ideal ar fi să faceți operațiunea asta într-un bol separat pentru a putea verifica să nu existe coji și apoi să le adăugați în robot.

Se amestecă pană se obține un aluat cu aspect foarte neted și fără cocoloașe. Nu aveți nevoie de robot de bucătărie dacă stiți să mânuiți telul energic. Se toarnă aluatul într-o ceașcă mare sau într-un castron, se acoperă și se lasă la frigider timp de cel puțin 1 oră sau, ideal, peste noapte.

Dacă nu aveți timp la dispoziție, reglați consistența aluatului cu apă sau lapte ori de câte ori simțiti că aceasta se schimbă.

 Între timp se face umplutura: 

Într-un castron se adaugă urda, gălbenușul, zahărul, vanilia, smântâna ( dacă este cazul), mărarul tocat mărunt și se amestecă bine cu ajutorul unei furculițe până se obține o compoziție cremoasă și se dă la rece..

Se încinge tigaia pe foc mediu și se unge cu unt. ( este indicat să folosiți o pensulă, asta ca să nu se exagereze cu grăsimea)

Se ia un polonic de aluat și ținând tigaia înclinată deasupra focului se toarnă aluatul aproape de margine. Se răsucește rapid tigaia, astfel încât aluatul să acopere întregul fund al tăvii. Acest lucru ar trebui să se întâmple foarte repede, deoarece aluatul va începe să se gătească în contact cu tigaia fierbinte.

Se gătește scuturând tigaia din când în când, până ce clătitele încep să facă bule, fundul lor este ușor maroniu și aluatul se fixează, aproximativ 1 minut.

Utilizând o spatulă se ridică marginea clătitei, se prinde cu grijă marginea și se răstoarnă rapid clătita în tigaie. Se gătește până când cea de-a două parte este ușor maronie și fixată, aproximativ 10 secunde mai mult. Evident că acest fel de întoarcere a clătitelor e pentru cei cărora nu le iese întorsul aruncând clătita în aer.

Deci clătita este prăjită pe o parte și aproape gata pe cealaltă când urmează umplerea.

În timp ce clătita este în tigaie, cu grijă că să nu vă ardeți, se întinde cu o spatulă o lingură de cremă de urdă, pe ½ din suprafața clătitei. Se închide clătita și se mai lasă 10-15 secunde pe foc, după care se întoarce și pe partea cealaltă încă vreo 5-7 secunde. (chiar dacă pe partea asta a mai fost prăjită o dată).

Se repetă operațiunea până se termină aluatul și crema de urdă.

Cantitățile propuse de mine sunt pentru 2 persoane, aproximativ 5-6 clătite.

O zi tradițională să avem !!

Clatite cu urda si marar

Friday, 9 March 2018
: 2
: 10 min
: 10 min
: very easy

By:

Ingredients
  • 120 ml. apă
  • 120 ml. lapte
  • 120 gr. făină
  • 2 ouă
  • 2 lingurițe zahăr
  • 1 praf de sare
  • ½ linguriță extract de vanilie
  • unt pentru tigaie
  • zahăr pudră pentru ornat
  • Umplutura:
  • 175 gr. urdă
  • 1 gălbenuș
  • 1 lingură zahăr
  • ½ linguriță extract de vanilie
  • mărar verde tocat
  • 1 lingură smântâna doar dacă urdă folosită este prea uscată
Directions
  • Step 1 Pentru a face aluatul de clătite, într-un robot de bucătărie echipat cu ce trebuie pentru aluat, se combină apă, lapte, făină, zahăr și vanilia. Se sparg ouăle. Ideal ar fi să faceți operațiunea asta într-un bol separat pentru a putea verifica să nu existe coji și apoi să le adăugați în robot.
  • Step 2 Se amestecă pană se obține un aluat cu aspect foarte neted și fără cocoloașe. Se toarnă aluatul într-o ceașcă mare sau într-un castron, se acoperă și se lasă la frigider timp de cel puțin 1 oră sau peste noapte. Dacă nu aveți la dispoziție perioada de așteptare atunci reglați consistență aluatului cu apă sau lapte ori de câte ori simțiti că aceasta se schimbă.
  • Step 3 Umplutura: Într-un castron se adaugă urda, gălbenușul, zahărul, vanilia, smântâna ( dacă este cazul), mărarul tocat mărunt și se amestecă bine cu ajutorul unei furculițe până se obține o compoziție cremoasă și se dă la rece.
  • Step 4 Se încinge tigaia pe foc mediu și se unge cu unt. ( este indicat să folosiți o pensulă, asta că să nu se exagereze cu grăsimea)
  • Step 5 Se ia un polonic de aluat și ținând tigaia înclinată deasupra focului se toarnă aluatul aproape de margine. Se răsucește rapid tigaia, astfel încât aluatul să acopere întregul fund al tăvii. Acest lucru ar trebui să se întâmple foarte repede, deoarece aluatul va începe să se gătească în contact cu tigaia fierbinte.
  • Step 6 Se gătește scuturând tavă din timp în timp, până când clătitele încep să facă bule, fundul lor este ușor maroniu și aluatul se fixează, aproximativ 1 minut.
  • Step 7 Utilizând o spatulă se ridică marginea clătitei, se prinde cu grijă marginea și se răstoarnă rapid clătita în tigaie. Se gătește până când cea de-a două parte este ușor maronie și fixată, aproximativ 10 secunde mai mult.
  • Step 8 Deci clătită este prăjită pe o parte și aproape gata pe cealaltă când urmează umplerea.
  • Step 9 În timp ce clătită este în tigaie, cu grijă că să nu vă ardeți, se întinde cu o spatulă o lingură de cremă de urdă, pe ½ din suprafața clătitei. Se închide clătită și se mai lasă 10-15 secunde pe foc, după care se întoarce și pe partea cealaltă încă vreo 5-7 secunde.( cu toate cu pe partea aceasta a mai fost prăjită odată) .
  • Step 10 Se repetă operațiunea până se termină aluatul și cremă de urdă.


Related Posts

Supa de chimen cu crutoane

Supa de chimen cu crutoane

 Cea mai simplă supă și poate și cea mai ieftină. Ingredientele conținute le are toată lumea în cămară. Sau cel puțin așa mi-o amintesc eu. Era supa pe care mi-o pregătea mamă când eram bolnavă sau când se grăbea. Am crescut într-o perioadă în care […]

Arena bucatarilor – pasiune

Arena bucatarilor – pasiune

   Da am fost acolo … Arena Bucătarilor, concurs destinat gastronomilor din România:  finala și premierea, organizat și găzduit de Selgros Romania. Sunt blogger culinar și acesta a fost evenimentul anului. Arena Bucătarilor este un concurs, dar și o emisiune Tv, care se adresează  profesioniștilor […]



Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *