„Bloggerii români sărbătoresc România!” – o provocare la care nu am putut să nu particip. 

Mihaela vrea preparate tradiționale că doar este Dulce Românie, adică acele preparate care îmi sunt aproape de inimă și care îmi aduc aminte de bucătăria mamei și a bunicii. M-am tot gândit și m-am răzgândit și am ajuns la următoarea concluzie: vă voi face în această postare o paradă, a mea, cu ceea ce reprezintă pentru mine mâncarea tradițională și pe care și știu să o și pregătesc.

O masă tradițională în primul rând are nevoie de un cadru specific. Ei și până se ajunge acolo, departe de gălăgia și agitația orașului, trebuie străbătut un drum, în cazul nostru e un drum deosebit pe valea Mureșului.


Ziua bună se cunoaște cică de dimineață, cu toate că aproape totul a fost înghețat.


Dar vremea a ținut cu noi și totul a început să se dezmorțească. Ce bine că avem lemne, numa bune de pus pe foc. Și grădina arată bine – încă mai avem căpșuni și ceva afine, înghețate îi drept, dar avem.


  Am pregătit grătarul pentru ceea ce avea să fie o masă tradițională servită afară, în curte, lângă foc, cred că și ultima din acest an.


În casă mirosea divin deorece aveam un dovleac ce se cocea în cuptor iar pe sobă fierbea mămăliga, în timp ce afară focul se pregătea să primească niște vinete mari și cărnoase.
Mămăligă am împărțit-o în două. Prima s-a servit fierbinte pe un platou uriaș alături de alte preparate dragi nouă, asta pentru a stimula omul, mare șef peste grătar.


Iar a doua parte s-a transformat într-un bulz mega delicios umplut cu brânză de burduf frământată, servit lângă o tocană de ciuperci cu smântână.


Ei bine asta a fost intrarea.
 Pe grătarul încins am rezolvat repede niște vinete și câțiva ardei… Ia să vă văd – cui nu-i place salata de vinete ??? ca să nu mai vorbim de salata de ardei copți … Mmmmm


Jarul a fost numa bun pentru niște mititei, pe care i-am servit așa ca la botu calului.


Era să uit de zamă… care a fost la alegere: zama de perișoare pentru ăia mari sau o supă dulce de pui cu găluște cât casa pentru ăia mici.


 

Și dacă tot ne-am dat pe tradiționalisme am umplut și vreo câțiva ardei.


  Desert pentru toate gusturile: dovleac copt cu scorțișoară sau niște scovergi pudrate cu zahăr.


How „tradițional ” is that ???



Poftiți ceva de pe masa noastră ???  just ask how …

Mulţumesc pentru vizită !!!!


10 thoughts on “Preparate tradiționale ? ce înseamnă de fapt tradițional ?”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.